Sfatul expertului | Ce sunt măsurile asigurătorii și cum protejează interesele creditorilor?

Sfatul expertului | Ce sunt măsurile asigurătorii și cum protejează interesele creditorilor?

În multe situații de litigiu, faptul că există o creanță nu garantează și că aceasta va fi recuperată de la debitor. De multe ori, mass-media vorbește despre situații în care creditorii, deși au avut câștig de cauză în instanță, nu au putut să-și recupereze banii, bunurile etc. pentru că debitorii și-au ascuns, înstrăinat sau diminuat considerabil bunurile până la pronunțarea instanței.

Măsurile asigurătorii intervin tocmai pentru a încerca evitarea unor astfel de situații și a oferi creditorului siguranța că hotărârea judecătorească viitoare nu va fi doar teoretică, ci va putea fi pusă în practică. Analizăm în acest material tot ce trebuie să știi despre măsurile asigurătorii, atât din perspectiva creditorului, dar și a debitorului – definiții, tipologii, cadru legal.

Cadru legal

Dispozițiile principale privind măsurile asigurătorii se regăsesc în Codul de procedură civilă (CPC) și sunt prevăzute la art. 952-959 în ceea ce privește măsurile asigurătorii în sine, cât și instituția sechestrului asigurător. În plus la art. 970 și următoarele se regăsesc dispoziții cu privire la poprirea asigurătorie. 

Definiție, scop, tipologie

Măsurile asigurătorii sunt mijloace procesuale provizorii prin care instanța de judecată (prin intermediul unui executor judecătoresc ulterior) asigură conservarea patrimoniului unei persoane, de regulă debitorul unei creanțe, astfel încât executarea unei hotărâri viitoare să nu fie compromise, iar creditorul să poată să își recupereze creanța datorată. 

Scopul măsurilor asigurătorii este prevenirea înstrăinării, degradării sau ascunderii bunurilor debitorului și asigurarea unei creanțe certe și exigibile înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive. Ele nu soluționează fondul litigiului, ci creează un cadru care garantează că, persoana îndreptățită, mai exact creditorul obligației, își va putea valorifica efectiv dreptul. Cu alte cuvinte, măsurile asigurătorii nu confirmă presupusa datorie, ci doar păstrează bunurile debitorului în siguranță, pentru a nu fi înstrăinate, până instanța decide pe fond. 

Există două tipuri de măsuri asigurătorii: 

#2: Sechestrul asigurător 

O măsură de indisponibilizare a bunurilor mobile și/sau imobile ale debitorului, aflate în posesia debitorului sau a unui terț, în scopul valorificării lor la momentul la care creditorul unei sume de bani obține un titlu executoriu.

#2: Poprirea asigurătorie 

Poprirea asigurătorie este măsura de indisponibilizare a sumelor de bani, titlurilor de valoare, a altor bunuri mobile incorporale cu caracter urmăribil care sunt datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în baza unor raporturi preexistente, în scopul valorificării lor la momentul la care creditorul unei sume de bani obține un titlu executoriu.

Cum se înființează măsurile asigurătorii?

Măsurile asigurătorii pot fi dispuse de instanță, la cererea creditorului, dacă se îndeplinesc următoarele condiții:

• există o creanță constatată în scris;
• creanța este certă, lichidă și exigibilă;
• se dovedește pericolul că debitorul se sustrage de la urmărire ori întreprinde acțiuni care conduc la diminuarea patrimoniului și există riscul producerii unei pagube în sarcina debitorului;
• lipsa unui titlu executoriu care să permită executarea creanței de îndată;

Pașii înființării măsurilor asigurătorii:

1. Depunere cerere în instanță. Cererea se depune la instanța competentă să soluționeze litigiului de fond, adică cea care va stabili veridicitatea creanței. Este suficientă depunerea cererii, creditorul nu trebuie să arate care sunt bunurile debitorului.

2. Soluționarea de urgență a cererii. Cererea se soluționează de urgență, în camera de consiliu, fără citarea părților, printr-o încheiere executorie de drept, prin care stabilește suma până la care se va întinde măsura asigurătorie și cuantumul cauțiunii, dacă e nevoie, și termenul până la care să fie achitată. 

Neachitarea cauțiunii în termenul impus atrage desființarea măsurilor instituite. Pentru acest tip de soluție se poate face doar apel în termen de 5 zile de la comunicare la instanța ierarhică superioară.

3. Comunicarea soluției . Cererea de înființarea a măsurilor asigurătorii nu se comunică debitorului. Odată realizată încheierea executorie de drept aceasta este comunicată creditorului. Debitorul este anunțat de aceasta doar de către executorul judecătoresc, odată cu luarea măsurilor.

Deși au caracter temporar și nu soluționează litigiul pe fond, măsurile asigurătorii pot face diferența între o hotărâre executabilă și una lipsită de efecte practice. Înțelegerea condițiilor și a procedurii de aplicare este importantă atât pentru creditori, cât și pentru debitori, deoarece aceste măsuri influențează direct dinamica unui proces civil și echilibrul dintre părțile implicate.

Cover: freepik.com

Autor: Theodora Bițică